1) Simptomatologie
Spondilolistezisul reprezintă alunecarea unei vertebre față de vertebra de dedesupt, cel mai frecvent la nivelul L4–L5 sau L5–S1.
Simptomele variază în funcție de gradul alunecării, stabilitate și afectarea structurilor nervoase:
- Durere lombară mecanică, accentuată la stat în picioare, mers prelungit sau extensie.
- Durere iradiată pe picior (sciatică), dacă sunt comprimate rădăcinile nervoase.
- Rigiditate lombară și senzație de „instabilitate”.
- Oboseală la mers, uneori asociată cu stenoză de canal.
- Slăbiciune, amorțeli sau furnicături în membrele inferioare (în cazuri mai avansate).
Mulți pacienți cu spondilolistezis ușor sau stabil pot fi asimptomatici mult timp.
2) Fiziopatologie
Spondilolistezisul apare atunci când mecanismele de stabilitate ale coloanei lombare sunt depășite.
Există mai multe forme, cele mai importante fiind:
Spondilolistezis istmic
- apare printr-un defect al pars interarticularis (o porțiune a arcului vertebral);
- frecvent începe în adolescență, dar devine simptomatic la adult;
- permite alunecarea vertebrei (de obicei L5 peste S1).
Spondilolistezis degenerativ
- apare prin uzura discurilor și articulațiilor;
- fațetele nu mai „blochează” vertebra;
- frecvent la persoane peste 50–60 de ani, mai ales la nivel L4–L5.
Mecanismele durerii includ:
- instabilitate segmentară (micro-mișcări dureroase),
- compresie nervoasă (foramen/canal),
- asociere frecventă cu stenoză de canal.
3) Diagnostic
Diagnosticul corect se bazează pe corelarea simptomelor cu investigațiile imagistice.
Examinarea clinică
- evaluarea posturii și mersului;
- testarea forței și sensibilității;
- manevre care reproduc durerea (extensie lombară).
Investigații imagistice
- Radiografie laterală: confirmă alunecarea și gradul ei (clasificare Meyerding I–IV).
- Radiografii dinamice (flexie–extensie): evaluează instabilitatea.
- RMN: arată nervii, discul, canalul spinal și eventualele compresii.
- CT: util pentru identificarea defectului de pars (istmic).
4) Tratament nechirurgical
În majoritatea cazurilor, tratamentul începe nechirurgical, mai ales dacă:
- alunecarea este mică,
- nu există deficit neurologic progresiv,
- simptomele sunt controlabile.
Kinetoterapie și exercițiu ghidat
- exerciții de stabilizare a trunchiului (core);
- control motor și postural;
- evitarea extensiei forțate în fazele dureroase.
Modificarea activităților
- adaptarea efortului;
- pauze regulate;
- ergonomie corectă.
Medicație (decizie medicală)
- analgezice/antiinflamatoare pe termen limitat;
- uneori medicație pentru durere neuropată.
Infiltrații
- pot reduce temporar durerea radiculară;
- nu corectează alunecarea, ci controlează simptomul.
5) Tratament chirurgical modern
Chirurgia este luată în considerare atunci când:
- durerea persistă în ciuda tratamentului conservator,
- apare deficit neurologic,
- există instabilitate semnificativă,
- calitatea vieții este sever afectată.
Decompresie + stabilizare (fuziune)
Este tratamentul cel mai frecvent:
- nervii sunt eliberați (decompresie),
- vertebrele sunt stabilizate cu șuruburi și tije,
- se previne progresia alunecării.
Tehnici minim invazive
- traumatism muscular mai mic;
- recuperare mai rapidă;
- indicații atent selectate.
Reducerea alunecării
- nu este obligatorie în toate cazurile;
- important este echilibrul, stabilitatea și decompresia nervilor, nu „alinierea perfectă”.
6) Noutăți de tratament
A) Chirurgie personalizată biomecanic
decizia de fuziune se bazează tot mai mult pe:
- instabilitate reală,
- echilibru sagital,
- risc de degenerare a segmentelor vecine.
B) Tehnici de stabilizare cu impact redus
- aborduri minim invazive;
- instrumentație modernă cu profil redus;
- strategii de protejare a segmentelor adiacente.
C) Rolul exercițiului pe termen lung
- studiile recente subliniază că recuperarea și menținerea funcției după tratament (chirurgical sau nu) depind major de mișcare și educație posturală.
Spondilolistezisul este o afecțiune frecventă a coloanei lombare și nu înseamnă automat operație. Mulți pacienți se pot controla prin tratament nechirurgical corect. Atunci când este necesară, chirurgia modernă urmărește eliberarea nervilor, stabilizarea coloanei și îmbunătățirea calității vieții, cu tehnici tot mai sigure și personalizate.

