Simptome frecvente 

• Durere de spate persistentă, progresivă, care: 

• nu se ameliorează la repaus, 

• este prezentă și noaptea. 

• Rigiditate și limitarea mobilității coloanei. 

• Febră (nu este prezentă în toate cazurile). 

• Stare generală alterată, oboseală, scădere ponderală. 

• Durere iradiată, amorțeli sau slăbiciune, dacă infecția comprimă nervii sau măduva. 

Semne de alarmă: 

• durere severă cu febră, 

• deficit neurologic progresiv, 

• tulburări de mers sau de control urinar/fecal. 

2) Fiziopatologie  

Infecția ajunge la nivelul coloanei cel mai frecvent prin cale hematogenă (prin sânge), dintr-un focar aflat la distanță: 

• infecții urinare, 

• infecții cutanate, 

• proceduri invazive, 

• intervenții chirurgicale. 

Cum se dezvoltă infecția 

1. Microorganismele ajung în discul intervertebral sau în corpul vertebral. 

1. Apare inflamație locală → distrucția osului și a discului. 

1. Pot apărea: 

• instabilitate vertebrală, 

• tasare vertebrală, 

• abcese epidurale cu compresie nervoasă. 

Spre deosebire de alte țesuturi, discul intervertebral are vascularizație redusă, ceea ce explică: 

• evoluția lentă, 

• necesitatea tratamentului antibiotic de durată. 

3) Diagnostic 

Diagnosticul corect necesită suspiciune clinică și investigații adecvate. 

Evaluare clinică 

• durere persistentă, disproporționată față de examenul mecanic; 

• febră sau antecedente de infecție; 

• evaluare neurologică completă. 

Analize de laborator 

• markeri de inflamație crescuți (VSH, CRP); 

• hemoculturi (în unele cazuri). 

Investigații imagistice 

• RMN – investigația de elecție: 

• arată inflamația discului și vertebrelor, 

• evidențiază abcesele și compresia nervoasă. 

• CT – util pentru distrucția osoasă și planificare. 

• Biopsie ghidată imagistic: 

• identifică microorganismul, 

• permite tratament antibiotic țintit. 

Un aspect esențial: diagnosticul precoce reduce riscul de complicații neurologice și deformări permanente. 

4) Tratament nechirurgical 

În majoritatea cazurilor, tratamentul inițial este nechirurgical, dar de durată și strict monitorizat. 

Antibioterapie 

• tratament intravenos inițial, urmat de tratament oral; 

• durata este de obicei 6–12 săptămâni, uneori mai mult; 

• adaptată în funcție de agentul identificat. 

Măsuri adjuvante 

• controlul durerii; 

• repaus relativ; 

• uneori orteze pentru stabilizare temporară. 

Respectarea duratei complete a tratamentului este esențială pentru vindecare. 

5) Tratament chirurgical modern 

Chirurgia este indicată selectiv, în următoarele situații: 

• deficit neurologic sau compresie medulară; 

• abcese epidurale extinse; 

• instabilitate vertebrală; 

• eșecul tratamentului antibiotic. 

Obiectivele chirurgiei 

• drenajul infecției; 

• decompresia nervilor și a măduvei; 

• stabilizarea coloanei; 

• obținerea de material pentru diagnostic. 

Tehnici moderne 

• decompresie și drenaj direcționat; 

• stabilizare cu șuruburi și tije, inclusiv tehnici minim invazive; 

• reconstrucție vertebrală selectivă. 

Chirurgia nu înlocuiește antibioticele, ci le completează. 

6) Noutăți de tratament 

1. A) Diagnostic microbiologic precis

• biopsii ghidate imagistic; 

• identificare rapidă a agentului patogen; 

• tratament antibiotic personalizat. 

1. B) Acord multidisciplinar

• colaborare între neurochirurg, ortoped, infecționist și imagist; 

• ajustarea tratamentului în funcție de răspuns. 

1. C)Chirurgie minim invazivă 

• traumatism tisular redus; 

• control mai bun al infecției; 

• recuperare funcțională mai rapidă la pacienți selectați. 

Infecțiile vertebrale și ale discului sunt afecțiuni serioase, dar tratabile, mai ales dacă sunt diagnosticate la timp. Durerea de  spate persistentă asociată cu febră sau stare generală alterată nu trebuie ignorată. Tratamentul modern combină antibioticele, monitorizarea atentă și, în cazuri selectate, chirurgia, cu scopul de a proteja nervii, a stabiliza coloana și a reda funcția.